Introducere
Siguranța alimentară reprezintă capacitatea unei țări de a asigura accesul constant al populației la alimente suficiente, sigure și nutritive. În România, agricultura locală joacă un rol esențial în acest context, însă dependența de importuri pentru anumite produse ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea și reziliența sistemului alimentar național.
Producția agricolă și gradul de autoaprovizionare
În 2023, România a înregistrat un surplus în producția de cereale, ouă, carne de oaie și leguminoase boabe, depășind necesarul intern de consum. De exemplu, producția de cereale a fost cu 96,1% mai mare decât cererea internă, atingând peste 20,5 milioane de tone, cu 10,2% mai mult față de 2022. În schimb, la orez, gradul de autoaprovizionare a fost de doar 5,9%, indicând o dependență semnificativă de importuri pentru acest produs.
Dependența de importuri pentru anumite produse
În ciuda surplusului la unele produse, România rămâne dependentă de importuri pentru alimente de bază precum carnea de porc, peștele, cartofii și untul. De exemplu, producția locală de cartofi a acoperit doar 48,1% din consumul intern în 2023, în scădere față de 56% în 2022. Această situație subliniază vulnerabilitatea sistemului alimentar național și necesitatea unor măsuri pentru reducerea dependenței de importuri.
Impactul asupra securității alimentare
Președintele Asociației Fermierilor din România, Daniel Botănoiu, a atras atenția asupra riscurilor majore pe care le implică dependența de importuri masive de produse agroalimentare de strictă necesitate. Acesta a subliniat că, în ciuda condițiilor pedoclimatice favorabile, România se confruntă cu un deficit comercial semnificativ în sectorul agroalimentar, ceea ce poate afecta grav securitatea alimentară a țării.
Rolul economiei agricole locale
În contextul crizelor recente, precum pandemia COVID-19 și conflictul din Ucraina, economia agricolă locală a demonstrat că poate fi o alternativă viabilă pentru asigurarea securității alimentare. În Italia, de exemplu, încurajarea producției agroalimentare locale a fost esențială pentru asigurarea hranei populației și supraviețuirea fermelor. Acest model ar putea fi adaptat și în România pentru a întări lanțurile scurte de aprovizionare și a reduce dependența de importuri.
Concluzie
Pentru a asigura o siguranță alimentară durabilă, România trebuie să investească în dezvoltarea agriculturii locale și să implementeze politici care să sprijine producătorii interni. Reducerea dependenței de importuri și consolidarea lanțurilor scurte de aprovizionare sunt esențiale pentru a asigura accesul constant al populației la alimente sigure și nutritive.
